"Cioburi de inima
vorbe de stele
ecuatii fara contur
infinitul vazut
in spatiul ciobit
de abstract!"
Mi-am luat ratiunea si am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese loc liber.Si apoi m-am dus sa ma razboiesc cu viata!Mai da-mi o sansa iubito!Sunt trist,dar de tine niciodata nu pot uita!
Fuge lumea speriata de minuni la care noi nu stim sa ne gandim in nici o zi a vietii noastre.
Saraci in zile , cine stie,trecem legati de gat cu lungi copilarii si suntem ninsi de puterea sfintelor petreceri,a nu fi,a te naste,a iubi.
Incearca sa ma imbraci in alb si ascunde-te si tu in alb ca aceasta sansa cat de mica pe care ti-o cer sa fie adevarata.
Albul e culoarea puritatii sufletesti pe care stiu ca o ai.
Nu vreau decat aceasta mica sansa,crede-ma!
Da-mi sansa asta sa nu mor azi,pentru ca esti leac ingeresc si pentru ingeri poti fi leac.
Leac pentru ingeri-cantecul meu trist!
Numai de vant si furtuna,sau ,poate, numai de gand se mai poate rupe sufletul cel nou pe care il cladesc acum pentru tine iubito si-l voi purta cu minunata incantare daca-mi mai dai macar aceasta mica sansa.
Ma sustine un suflet mult mai mare,sufletul tau.Tu esti copacul orelor cu multe flori si cand calatorind si vorbind vei iesi in primavara lucrurilor cu chipul tau feciorelnic, suras va fi pe chipul tau si fericire.
As vrea sa vedem impreuna cum fluturii se privesc peste noi si semnele pe care vantul le face ierbii cand trecem.
Poate aceasta sansa mica pe care ti-o cer ,iubito,va face din noi cei de mai dinainte .
Mai da-mi o sansa, iubito,si vei vedea ca tot ce-am promis va fi intocmai si nimic nu va mai fi altfel.
Sa raman singur si gol de ganduri si tu la fel,exact cum numai brazii sunt singuri si goi ,nu vreau.
De asta mai da-mi o sansa ,iubito!
Ai mila de sufletul meu,iubito!